luni, 12 octombrie 2009

tu esti actor, eu sunt rolul tau.

Si isi da seama intr-un final ca s-a terminat, ca defapt totul a fost o inscenare, o proba de teatru.Fara sa se gandeasca la ce urmeaza, ea, isi intra atat de bine in rol incat se desprinde de realitate.Nu se chinuie sa-si invete rolul, pentru ca i se pare inutil.Prefera sa actioneze asa cum simte si asa cum isi doreste, si chiar reuseste.Traieste fiecare clipa cu aceeasi intensitate, se daruieste chip si suflet, investeste sentimente, ca si cum cineva ar impinge-o de la spate si face unele lucruri pe care in mod normal nu ar fi fost in stare sa le faca. E sigura pe ea,trage aer adanc in piept, si expira treptat.
Dar deodata, o multime de aplauze o asurzeste, si luminile reflectoarelor se fac vazute.Nelinistita, se trezeste la realitate, si isi da seama ca defapt nimic n-a fost real, ca a fost doar o piesa de teatru terminata cu succes.Isi strange lucrurile si pleaca.
Si fuge.. nu-i vine sa creada ca a fost asa oarba si asa inconstienta si nu si-a dat seama ca defapt n-a fost nimic real .o multime de ganduri si sentimente ii strabat mintea si sufletul.
ii e frica, si ii trebuie timp ca sa-si dea seama daca ar mai indrazni vreodata sa priveasca spre lumina reflectoarelor, spre alte roluri si spre alti actori.

vineri, 11 septembrie 2009

"Nu ştiiu..", "Oarecum", "Probabil", "Poate"

Indecis.Confuz.Incapabil.Orb.Las.

Da ! am zis da.Vreau, vreau.Spune-mi că nu se schimbă nimic, spune-mi că totu-i la fel ca atunci, fără niciun retuş.Ştiu că e perfect, e perfect aşa cum a fost de prima oară.Nu e nevoie de nicio corectură.
Ştii c-o să doară.E plăcerea de la început că faci ceea ce-ţi doreşti.Ca un vicios, savurezi fiecare clipă, deşi şti că-ţi faci şi mai mult rău.Continui pentru ca ai nevoie de acel ceva.Nu neapărat pentru că vrei asta, ci pentru că fără el nu poţi trăi.Te zbaţi din răsputeri pentru acel ceva.Te lupţi pentru esenţă, te lupţi pentru ce e el pe interior, pentru ce contează defapt.Îi absorbi mirosul, dorinţa, şi regretul.Chipul fantomatic te pătrunde, te înmoaie, te alungă şi în acelaşi timp te roagă să stai.Eşti indecis, dar nu ai de ales, acum îi aparţii.Se schimbă rolurile.
Şi rămâi blocat, aştepţi, nu poţi face nimic.Te chinui din răsputeri să ieşi din asta, dar nu reuşeşti.Încerci să te împaci cu gândul si realizezi că nu eşti singură.
Supravieţuieşti si te hrăneşti cu fiecare părticică din esenţa lui.Îţi dai seama că o parte din el a fost întotdeauna cu tine.

Blue American - Placebo

joi, 30 iulie 2009

i can't believe it.

ce?si vii acum la mine si-mi spui ca totul a fost un cosmar?un cosmar adevarat?cine sunteti voi defapt?nu va mai cunosc, nu ma mai cunoasteti, sa zicem doar ca nu v-am stiut niciodata.mai bine asa, nu?oricum pana la urma totul se termina mai devreme sau mai tarziu.totusi ma bucur ca v-am cunoscut asa cum erati voi defapt.si desi ma doare, nu-mi mai pasa.sincere condoleante pentru viitoarele persoane care vor fi descotorosite in viitorul apropiat.

si tocmai voi.cine se putea gandi?nimeni.persoanele la care ma asteptam cel mai putin, pe care le credeam incapabile de a face asa ceva.dar asta e.nu-mi mai obosesc mintea cu voi.voi, care nu meritati absolut nimic in momentul de fata, si sincer.. nu's prea sigura ca ati meritat ceva VREODATA!

PS:adio "voi"!

vineri, 29 mai 2009

my lover's gone.


si-a pus usor capul pe birou si o imensitate de particule a inceput sa se invarta in jurul ei. a ametit, si brusc, a tresarit, cuprinsa de o ceata densa care ii intuneca si mai mult privirea. era ca o funingine presarata timpuriu, care o oprea din mers, care o obliga sa mai astepte, sa aiba rabdare.uda dincolo de piele, de ploaia care nu avea de gand sa se opreasca, s-a gandit sa deschida geamul si sa asculte in liniste, picaturile de ploaie care, nestingherite, gadilau pamantul.

ii era frig, vantul ii ridica usor simturile. o convingeau din ce in ce mai mult ca exista, ca e in siguranta, ca o sa atipeasca din nou lipita de calorifer.ca o sa-si dea seama ca a fost doar un vis, un vis palpabil, un vis real.
usor usor, zilele luau sfarsit in pas alert.totusi, ii placea sa vada cum apune soarele, care se lasa indus in eroare de norii care tot timpul trebuiau sa devina o piedica pentru el.nu-l lasau niciodata sa emane caldura, si sa lumineze pamantul.

timpul trecuse repede, ploaia luase sfarsit, iar ea, neclintita, adormise lipita de calorifer..




joi, 16 aprilie 2009

Never thought you'd fuck with my brain.


un remediu.da asta e exact ce cauti.in interior te simti fara vlaga, supta de puterea infinutului.te simti ca o stafida uscata, aruncata, singura.in exterior, preferi sa nu-ti arati fata de stafida ofilita.incerci sa te obisnuiesti cu tot ce se invarte in jurul tau.lucrurile care vin de la sine, pe care nu le poti opri din drumul lor.

atunci cand esti sigur pe tine, esti sigur ca poti sa treci peste, esti sigur ca te poti indrepta spre alte orizonturi.poti lasa in urma tot, si sa treci la stadiul urmator.oh, din pacate te-ai blocat intre etaje.intre neputinta si speranta.

ce simti in interior este o emotie puternica, o furie amestecata cu niste idealuri pierdute in vant?nu.nu poti sa gasesti remediul.zilele astea de tortura parca nu se mai termina.

ok, ai fi vrut sa nu se intample asa.dar acum ce mai conteaza?esti asa de fraier incat ai cazut din nou.nu puteai sa te uiti in jurul tau si sa opresti caderea?nu puteai sa tii ochii mai deschisi, sa realizezi pe unde calci, sa realizezi spre ce prapastie te indrepti?

probabil daca ai fi intr-un vis, actiunea ar continua, doar ca n-ai simti nimic.cred ca ar fi mult mai usor sa fi intr-un vis.dar nu, nu suntem intr-un vis, desi ne-am dori sa fim.e realitateaaa puraaaa.trezeste-teeee!

iti dai seama de greselile tale.le repari, dar nu de tot.goluri ramase..urmari..toate isi pun amprenta asupra deciziilor tale.continui sa speri la ceva mai bun.la ceva mai real.la ceva mai posibil..

every you every me - placebo

vineri, 10 aprilie 2009

what i said last, i didn't mean.


as vrea sa plutesc.sa simt ca nu pot face diferenta dintre realitate si vis.sa ma arunc in gol.sa ma infioare cu imensitatea din interiorul lui.sa simt ca e langa mine, pretutindeni.

as vrea sa simt ca ma cunoaste.ca stie cine sunt.ca imi stie limitele.ca stie cum sa ma ameteasca pana sa nu mai stiu de mine.

as vrea sa ma asculte, oricat de mult as vorbi.sa confirme, intelegator.sa ma tina in brate si sa-mi spuna cat de mult ma iubeste.

as vrea sa fiu motivul pentru care zilele i se par atat de lungi, interminabile.

as vrea sa ma tina de mana, as vrea sa fim impreuna, as vrea sa.. !

Play Crack The Sky - Brand New

vineri, 27 martie 2009

not in the mood.


doar pentru ca ne simtim de cacat?pentru ca starea asta naspa se napusteste din nou asuprea noastra?ce suntem noi, de fapt?eroi ai vietii, care trec tot timpul peste?nu mai vreau sa trec peste.nu mai vreau sa las de la mine.pur si simplu nu merita.tot ce se intampla in jurul nostru nu e doar o intamplare, e cursul vietii care se repeta la nesfarsit.e un plan tipic care ne ataca moralul, si care face pe fiecare dintre noi sa ajunga la limita.

desi m-am intrebat de nenumarate ori de ce trebuie sa fie asa, niciodata nu am gasit un raspuns concret.poate pentru ca daca nu s-ar intampla chestiile astea n-am invata din greseli, n-am sti cum sa actionam la pasul urmator.n-am face diferenta dintre ce e bine si ce e rau.poate pentru ca acuma nu pot gasi acel raspuns.poate ca sunt prea imatura si infantila si nu sunt destul de pregatita sa aflu.

multe schimbari apar pe masura ce crestem.ne e greu sa ne acomodam cu ceea ce numim noi nou.poate pentru ca eram obisnuiti cu un alt mod de viata.poate pentru ca inainte stiam exact ce avem si ce ne lipseste.cel putin eu, nu mai sunt sigura de nimic.nu sunt convinsa ca imi apartine ceva, dar nici nu stiu ce imi lipseste.enigma?

de ce atunci cand o persoana iti intinde mana cu entuziasm, trebuie sa-l respingi?de ce exact atunci cand e momentul trebuie sa strici tot?
ziua de ieri e de vina. ier
i, cand persoana la care tineai iti intoarce spatele, te paraseste cu nonsalanta.iti pierzi increderea in tine, nu mai ai curajul sa inaintezi.pasesti cu pasi marunti si devi confuz.totul ti se pare incert.pentru ca ne e greu sa gasim luminita de la capatul tunelului.uneori nici nu suntem siguri ca exista una.atunci cand totul e complicat in interior.cand te simti prea frustat cu tine insusi, sa te uiti in exterior devine si mai riscant.
totusi nu poti uita persoanele care ti-au fost alaturi.sau care.. n-au fost.

aceleasi chipuri amagite.aceleasi prietenii usor destramate.aceleasi amintiri.aceleasi zambete.aceleasi priviri.aceleasi chicoteli.aceleasi sperante.aceleasi esecuri..acelasi sfarsit!


Placebo - In The Cold Light Of The Morning.mp3 -

marți, 24 martie 2009

empty wall.


se trezeste indecisa.se interiorizeaza si mai mult in propria persoana.nu.nu-i mai pasa.nu mai stie ce inseamna sa speri, sa crezi, sa te trezesti dimineata zambind.dincolo de cearcanele bine conturate, se afla ea.ai luat cu tine tot.orice detaliu care ii putea renaste din nou acel sentiment.nu mai simte nimic acum.nici furie, nici dorinta, nici regret.esti un gol imens care ii strabate gandurile cu aceeasi tarie si care i le tranforma in cele mai vagi lucruri.nu ai deschis-o, nu ai vrut sa afli cine e de fapt, ce vrea si ce isi doreste.umbra ta nu se mai contopeste cu a ei.sunteti diferiti.


..si daca acuma ar veni la tine si ar vrea sa-ti vorbeasca?ai mai asculta-o ca altadata?ai sti sa-i dezlegi cuvintele si sa gasesti esenta?i-ai mai strange puternic mana?i-ai mai mangaia chipul?ai mai lua-o in brate?i-ai mai sopti c-o iubesti?

am gasit o identitate pierduta ce uitase sa mai spere si sa mai traiasca.





Passive aggressive - Placebo

luni, 9 martie 2009

Tu.


da.lucrurile, vremea, lumea, se schimba.totul se schimba.si tu te schimbi odata cu ele.azi esti asa, maine esti altfel.de ce?!

nu..nu te cunosc foarte bine.sau poate nu mi-ai dat ocazia sa o fac.si sincer nu prea as vrea sa-ti vad adevarata ta fata.pentru ca nici macar nu cred ca ai una.sau ai?oh da.sa inteleg ca adevarata ta fata e ascunsa sub o masca?si nu doar una.diferite masti pe care le porti si le schimbi dupa starea de spirit.

probabil nu o sa te trezesti.nu o sa-ti dai seama cat de evident esti.defapt, cat de penibil ai ajuns sa fi.si da, la tine ma refeream.ai uitat cine sunt adevaratii tai prieteni, cine te-a ajutat atunci cand ai avut cea mai mare nevoie.ai uitat chiar si de persoana care se presupunea ca ar trebui sa fie cea mai importanta.si totusi pentru tine, nu e.este doar o alta persoana, pe care tu probabil o considerai plictisitoare si atat de obisnuita.persoana care acum cateva clipe era dispusa sa renunte la tot doar ca sa iti fie tie bine.care putea sa transforme apa in scrum.care putea sa fie asa cum isi dorea.


PS: uita asta.si eu te-am uitat.


My Sweet Prince - Placebo

joi, 5 martie 2009

not yet.


ah da.si chiar credeai ca sunt ca celelalte?ei bine, afla ca nu.am reusit sa trec peste asta.surprinzator.a fost mai usor decat credeam.nu te-am uitat dear dar nu imi mai pasa asa de mult.pentru ca asta vroiai sa obti.nepasarea.uite ca ai obtinut-o.si nu-ti mai cer nimic.nu-ti mai ofer nimic.primesti doar ce imi dai.corect, nu?

bineinteles, pot si eu sa fiu o javra.m-ai subestimat.nu sunt nici disperata si nici indragostita.sunt asa cum ai vrut sa fiu.asa cum m-ai obisnuit.si mi-e bine..am invatat ca nu e bine sa te atasezi prea mult de ceva/cineva si nici sa iti pese prea mult.la urma urmei, totul se termina la un moment dat si te alegi cu un nimic.nimicul acela care te supara si care nu-ti da pace.stiu.ai trecut prin asta.

ai fost doborat, ba chiar traumatizat, un sentiment de lunga durata, care iti provoca suferinta si neliniste.ma bucur ca ai reusit sa-ti infrangi acest sentiment.acum nu mai exista.totusi golul din sufletul tau inca persista.umple-l cu iubire si afectiune.sunt langa tine.


Maybe I was too pale
Maybe I was too fat
Maybe you wanted better
Better luck off in the sack
No formal education
And I swore way too much
But I swear
You didn't fucking care.



Running Up That Hill - Placebo

sick.


sunt molipsitoare.am racit din nou.a adoua oara anul asta.tusesc ingrozitor si sunt lipsita de inspiratie.mi-e cald.ceaiul asta m-a incalzit de tot.inca musc din lamaie strangand puternic din ochi.

mi se face somn.ma duc sa ma culc.
punct.

duminică, 1 martie 2009

1 martieeeeeeeee


ahhh.
pentru ca a venit primavara, si pentru ca n-am mai postat demult aici.ti-am simtit lipsa, asa un pic.si n-am ezitat sa-ti fac cu mana si sa ma uit cu o privire tembela.in tot acest timp s-au schimbat multe.si inca se schimba..prematur, zic eu.simt asta.dar ma acomodez cu noul si-l strang in brate.

vino langa mine, esti bine venit!

Love Hurts - Incubus

marți, 17 februarie 2009

Iar?


stii.. ma macina pe dinauntru.ma sufoca, nu ma lasa sa respir, ma strange atat de tare incat... ma usuc? vorbele tale ma ingheata si ma topesc in acelasi timp.pentru ca nici tu nu stii ce vrei. esti ca un ecou.ecoul care rasuna din sufletul meu.care se zbate si care este prezent.inca existi in mine, ma cunosti atat de bine, si totusi.. deloc.
dar nu esti asa departe.constiinta te face sa crezi asta.dar ai incredere, esti mai aproape decat ti-ai putea imagina.vin-o aici, nu-ti fie frica.si eu simt la fel..si eu as vrea sa simt ca pot opri timpul in loc.si eu as vrea sa cred ca iubirea chiar exista.si eu as vrea sa cred ca iti pasa macar un pic.si eu as vrea sa cred ca te gandesti la mine macar o secunda.si eu as vrea sa cred ca nu traim sub o crusta de sticla.si eu as vrea sa cred ca esti aici.si eu as vrea sa cred ca nu m-ai uitat...

inchide ochii, ploaia ne va tine de urat.

Vita de Vie - Un Om C-o Chitara.mp3 -