luni, 12 octombrie 2009

tu esti actor, eu sunt rolul tau.

Si isi da seama intr-un final ca s-a terminat, ca defapt totul a fost o inscenare, o proba de teatru.Fara sa se gandeasca la ce urmeaza, ea, isi intra atat de bine in rol incat se desprinde de realitate.Nu se chinuie sa-si invete rolul, pentru ca i se pare inutil.Prefera sa actioneze asa cum simte si asa cum isi doreste, si chiar reuseste.Traieste fiecare clipa cu aceeasi intensitate, se daruieste chip si suflet, investeste sentimente, ca si cum cineva ar impinge-o de la spate si face unele lucruri pe care in mod normal nu ar fi fost in stare sa le faca. E sigura pe ea,trage aer adanc in piept, si expira treptat.
Dar deodata, o multime de aplauze o asurzeste, si luminile reflectoarelor se fac vazute.Nelinistita, se trezeste la realitate, si isi da seama ca defapt nimic n-a fost real, ca a fost doar o piesa de teatru terminata cu succes.Isi strange lucrurile si pleaca.
Si fuge.. nu-i vine sa creada ca a fost asa oarba si asa inconstienta si nu si-a dat seama ca defapt n-a fost nimic real .o multime de ganduri si sentimente ii strabat mintea si sufletul.
ii e frica, si ii trebuie timp ca sa-si dea seama daca ar mai indrazni vreodata sa priveasca spre lumina reflectoarelor, spre alte roluri si spre alti actori.