joi, 16 aprilie 2009

Never thought you'd fuck with my brain.


un remediu.da asta e exact ce cauti.in interior te simti fara vlaga, supta de puterea infinutului.te simti ca o stafida uscata, aruncata, singura.in exterior, preferi sa nu-ti arati fata de stafida ofilita.incerci sa te obisnuiesti cu tot ce se invarte in jurul tau.lucrurile care vin de la sine, pe care nu le poti opri din drumul lor.

atunci cand esti sigur pe tine, esti sigur ca poti sa treci peste, esti sigur ca te poti indrepta spre alte orizonturi.poti lasa in urma tot, si sa treci la stadiul urmator.oh, din pacate te-ai blocat intre etaje.intre neputinta si speranta.

ce simti in interior este o emotie puternica, o furie amestecata cu niste idealuri pierdute in vant?nu.nu poti sa gasesti remediul.zilele astea de tortura parca nu se mai termina.

ok, ai fi vrut sa nu se intample asa.dar acum ce mai conteaza?esti asa de fraier incat ai cazut din nou.nu puteai sa te uiti in jurul tau si sa opresti caderea?nu puteai sa tii ochii mai deschisi, sa realizezi pe unde calci, sa realizezi spre ce prapastie te indrepti?

probabil daca ai fi intr-un vis, actiunea ar continua, doar ca n-ai simti nimic.cred ca ar fi mult mai usor sa fi intr-un vis.dar nu, nu suntem intr-un vis, desi ne-am dori sa fim.e realitateaaa puraaaa.trezeste-teeee!

iti dai seama de greselile tale.le repari, dar nu de tot.goluri ramase..urmari..toate isi pun amprenta asupra deciziilor tale.continui sa speri la ceva mai bun.la ceva mai real.la ceva mai posibil..

every you every me - placebo

Un comentariu:

  1. Cred ca nimeni nu poate umple un gol decat cel care la facut si poate ridica persoana respectiva.

    RăspundețiȘtergere