marți, 17 februarie 2009

Iar?


stii.. ma macina pe dinauntru.ma sufoca, nu ma lasa sa respir, ma strange atat de tare incat... ma usuc? vorbele tale ma ingheata si ma topesc in acelasi timp.pentru ca nici tu nu stii ce vrei. esti ca un ecou.ecoul care rasuna din sufletul meu.care se zbate si care este prezent.inca existi in mine, ma cunosti atat de bine, si totusi.. deloc.
dar nu esti asa departe.constiinta te face sa crezi asta.dar ai incredere, esti mai aproape decat ti-ai putea imagina.vin-o aici, nu-ti fie frica.si eu simt la fel..si eu as vrea sa simt ca pot opri timpul in loc.si eu as vrea sa cred ca iubirea chiar exista.si eu as vrea sa cred ca iti pasa macar un pic.si eu as vrea sa cred ca te gandesti la mine macar o secunda.si eu as vrea sa cred ca nu traim sub o crusta de sticla.si eu as vrea sa cred ca esti aici.si eu as vrea sa cred ca nu m-ai uitat...

inchide ochii, ploaia ne va tine de urat.

Vita de Vie - Un Om C-o Chitara.mp3 -

sâmbătă, 14 februarie 2009

Basically, I wish that you loved me.


Si intr-un final tot aici ajungea de fiecare data.Pentru ca se simtea singura si pentru ca inca alerga pe aleea spre casa, ignorand vantul care batea cu putere din fata.Pentru ca ii era dor de vremurile vechi cand era doar o persoana obisnuita care nu cerea mai mult de un prieten care sa o asculte si care sa-i dea sfaturi in micile ei probleme adolescentine care interveneau si care nu ii dadeau mari batai de cap.

Pentru ca atunci putea sa zambeasca cu usurinta si se putea uita la soare fara sa se strambe.Pentru ca erau atatea chestii pe care doar ea le stia. Unele chestii pe care lui nu i le putea spune..desi asta intentiona de mult timp.Deja era obisnuita.Tot ce simtea si tot ce auzea ii era familiar.Pentru ca asta se repeta in nenumarate randuri.

Si ajungea acasa infrigurata, isi arunca cu un aer nepasator hainele in dulap si plangea.Asta era singura modalitate de a o lua de la capat, deoarece in mintea ei era o harababura totala si nu isi putea pune in ordine gandurile.Pentru ca niciodata nu se gandea ca lucrurile o sa se schimbe atat de radical.Ea nu isi dorea asta.Chiar si atunci cand isi lua ramas bun de la el..Il saruta scurt si subtil..pentru ca in privirea lui i se citea clar indiferenta si nu vroia sa-l trezeasca ea din nepasarea lui, nu vroia sa-l oblige sa faca ceva.Ea tot ce isi dorea era sa ii spuna de ce facea toate lucrurile astea.Pentru ca stia ca orice incercare de al mai intreba ceva nu aducea niciun rezultat, ba chiar mai mult lucrurile deveneau si mai intunecate in mintea ei.Pentru ca se uita la el desi stia ca e insistenta.Pentru ca ea inca il iubeste.Desi el, nu stie sigur, daca o mai iubeste sau daca a iubit-o vreodata.



09 - Asta ramane in istorie - Chester

luni, 9 februarie 2009

Breathless.


dezamagire, indiferenta.

esti distant si ... rece ?! unde esti ? m-ai uitat in interior.m-ai inchis intr-o cutie.m-ai lasat ca pe un lucru vechi si folosit.si nu ai de gand sa ma deschizi.. sunt singura si nu ma pot elibera.nu pot spune nimic..pur si simplu, timpul se opreste, vocea parca nu mai are farmec, si tacerea predomina.sunt acolo, dar nu ma auzi, nu vrei sa ma auzi.renunti.. la mine,la tot.te dai batut si nu incerci sa te opui nici macar o clipa.consideri ca e mai bine asa.fara sa te uiti inapoi te indepartezi cu fiecare clipa.acum nu mai conteaza nimic.
si mi se face frig.prea frig.imi ingheata tot corpul.esti departe.eu sunt aici, aici unde m-ai lasat.fara nici macar sa spui un simplu.. 'adio'.uitata dincolo de vointa mea, imi adun ultimele puteri.vantul adie si sterge tot.uit.

tremur.si ma trezesc.ma ridic cu o usoara durere de cap.calc incet.incerc sa nu ma ranesc.sunt resturile zilei de ieri.resturile lasate si aruncate cu nonsalanta in pustiu.sentimente si vise spulberate.nicio remuscare.si as vrea sa fug, sa te urmez, dar esti prea departe.

nu inteleg.nu te inteleg..


Twenty Years - Placebo