s-a sfarsit cum a-nceput (:

Era aproape 19:30 şi se pregătea să plece.Era în întârziere ca întotdeauna şi se chinuia din răsputeri ca măcar de data asta să nu întarzie mai mult de 10 minute.Vremea nu părea sa îi surâdă deoarece începuse să plouă de mai bine de un sfert de oră şi nu părea sa fie doar o ploaie de vară.Era o ploaie destul de puternică, care avea sa fie urmată de tunete şi fulgere.În sfârşit iese din scara blocului întâmpinată de sunetul asurzitor al picaturilor mari de ploaie.Îşi deschide umbrela care nu era într-o stare prea bună, deoarece ultima oară cand o folosise vantul îi jucase nişte feste.Porneşte cu paşi grabiţi şi prinde troleibuzul exact când ajunge lângă buticul din staţie.Satisfăcută ca nu mai trebuia sa mai aştepte in staţie troleul ajunge în sfarşit la TNB unde era aşteptată de V, V, R şi A.
Au luat-o cu metroul spre Politehnica unde trebuia să se ţină balul primăverii.S-au întâlnit cu Ad. timp în care schimbau metroul la Unirii.Ajunşi la Politehnica, au traversat fără să ştie în ce direcţie ar fi trebuit s-o ia.Ploaia nu se oprise, ba chiar se intensificase şi începuse să simtă treptat cum li se lipesc hainele de piele.S-au oprit intr-o staţie de autobuz şi au cerut indicaţii printre puţinii oameni care-şi făceau apariţia.Într-un sfârşit au găsit drumul, având ca reper un indicator pe care scria "Interzis".Au luat-o de-alungul străzii având ca al doilea reper o stradă pe care erau parcate mai multe tractoare.
La vederea clubului unde avea să se ţină balul au fost dezamăgiţi deoarece nu era tocmai ceea ce se aşteptau să fie.Au continuat să meargă şi într-un final au ajuns.Au fost cuprinşi de un mic regret întrebându-se "Ce dracu căutăm aici băieţi?".
Acolo s-au întâlnit cu diverşi colegi şi prieteni care deja intraseră in febra alcoolului şi erau mai fericiţi decât în mod obişnuit ( cred că ştii la ce senzaţie mă refer).Erau uzi leaorcă şi ploaia nu încetase.Au intrat înauntrul "clubului", deşi nu părea a fi un club, părea mai mult a un cămin de studenţi sau ceva de genul ăsta.Erau foarte multe persoane şi cele mai multe erau cuprinse deja de senzaţia "aia".Au început să bea o bere, două şi deja totul parca devenea mai frumos, parca toţi erau mai sociabili si toata lumea era darnică una cu alta (chestie care de obicei nu se prea întâmplă).A cântat formaţia liceului şi alte două sau trei formaţii care au sunat destul de bine şi toată lumea era destinsă dansând si simţându-se bine alături de prieteni.
Pe la 12 şi un pic se încheiase tot, dar noaptea nu avea de gând să se termine aici.Aşa că au plecat din "aşa-zisul" club pe jos până la Universitate, făcând o oprire la o benzinărie cumpărând 2 pachete de ţigări şi mai târziu o shaorma.Aveau impresia că e cea mai bună shaorma pe care ar fi putut s-o mănânce vreodată.La 1:30 ajunseseră în sfârşit la TNB amuzându-se pe diferite teme.După o vreme din 5 rămăseseră 3.Au mers apoi pe Motoare, chestie pe care n-o făceau în mod obişnuit în cursul zilei, dar totuşi au preferat s-o facă noaptea.Au stat până s-au închis Motoarele şi apoi au luat-o pe jos spre Lipscani.Era ora 4 şi un pic dimineaţa şi ajunşi pe Lipscani au fost uimiţi să vadă numai oameni beţi, aurolaci, curve de noapte, si oameni puşi pe ceartă.S-au oprit în Fire, şi deja oboseala începuse să-şi facă simţită prezenţa pe chipurile lor, aşa ca au hotărât sa joace carţi să nu adoarmă.Au început cu macao, poker şi au continuat cu wist pe care nu l-au terminat deoarece Fire-ul se închisese si au luat-o din nou spre TNB.S-au hotărât să stea la Vioară şi să-şi continue jocul de cărţi.După terminarea jocului de cărţi au zis să joace hackie şi fix cand s-au ridicat, au fost surprinşi de stropitorile care le-au udat din nou lucrurile care se uscaseră cât de cât.Apoi au început să se amuze din nou, să râdă, să facă glumiţe.Erau doar ei, un aurolac care râdea de toate babele care treceau pe stradă şi care părea sa aibe un prieten imaginar, şi alt aurolac care se scărpina şi căruia ulterior i-au dat o bere la 2L pe care n-au reuşit s-o termine.
Se făcuse 10 dimineaţa, soarele strălucea demult pe cer, şi ei, obosiţi şi uzi au luat-o cu paşi mărunţi spre casă.

tu esti actor, eu sunt rolul tau.

Si isi da seama intr-un final ca s-a terminat, ca defapt totul a fost o inscenare, o proba de teatru.Fara sa se gandeasca la ce urmeaza, ea, isi intra atat de bine in rol incat se desprinde de realitate.Nu se chinuie sa-si invete rolul, pentru ca i se pare inutil.Prefera sa actioneze asa cum simte si asa cum isi doreste, si chiar reuseste.Traieste fiecare clipa cu aceeasi intensitate, se daruieste chip si suflet, investeste sentimente, ca si cum cineva ar impinge-o de la spate si face unele lucruri pe care in mod normal nu ar fi fost in stare sa le faca. E sigura pe ea,trage aer adanc in piept, si expira treptat.
Dar deodata, o multime de aplauze o asurzeste, si luminile reflectoarelor se fac vazute.Nelinistita, se trezeste la realitate, si isi da seama ca defapt nimic n-a fost real, ca a fost doar o piesa de teatru terminata cu succes.Isi strange lucrurile si pleaca.
Si fuge.. nu-i vine sa creada ca a fost asa oarba si asa inconstienta si nu si-a dat seama ca defapt n-a fost nimic real .o multime de ganduri si sentimente ii strabat mintea si sufletul.
ii e frica, si ii trebuie timp ca sa-si dea seama daca ar mai indrazni vreodata sa priveasca spre lumina reflectoarelor, spre alte roluri si spre alti actori.

"Nu ştiiu..", "Oarecum", "Probabil", "Poate"

Indecis.Confuz.Incapabil.Orb.Las.

Da ! am zis da.Vreau, vreau.Spune-mi că nu se schimbă nimic, spune-mi că totu-i la fel ca atunci, fără niciun retuş.Ştiu că e perfect, e perfect aşa cum a fost de prima oară.Nu e nevoie de nicio corectură.
Ştii c-o să doară.E plăcerea de la început că faci ceea ce-ţi doreşti.Ca un vicios, savurezi fiecare clipă, deşi şti că-ţi faci şi mai mult rău.Continui pentru ca ai nevoie de acel ceva.Nu neapărat pentru că vrei asta, ci pentru că fără el nu poţi trăi.Te zbaţi din răsputeri pentru acel ceva.Te lupţi pentru esenţă, te lupţi pentru ce e el pe interior, pentru ce contează defapt.Îi absorbi mirosul, dorinţa, şi regretul.Chipul fantomatic te pătrunde, te înmoaie, te alungă şi în acelaşi timp te roagă să stai.Eşti indecis, dar nu ai de ales, acum îi aparţii.Se schimbă rolurile.
Şi rămâi blocat, aştepţi, nu poţi face nimic.Te chinui din răsputeri să ieşi din asta, dar nu reuşeşti.Încerci să te împaci cu gândul si realizezi că nu eşti singură.
Supravieţuieşti si te hrăneşti cu fiecare părticică din esenţa lui.Îţi dai seama că o parte din el a fost întotdeauna cu tine.

Blue American - Placebo

i can't believe it.

ce?si vii acum la mine si-mi spui ca totul a fost un cosmar?un cosmar adevarat?cine sunteti voi defapt?nu va mai cunosc, nu ma mai cunoasteti, sa zicem doar ca nu v-am stiut niciodata.mai bine asa, nu?oricum pana la urma totul se termina mai devreme sau mai tarziu.totusi ma bucur ca v-am cunoscut asa cum erati voi defapt.si desi ma doare, nu-mi mai pasa.sincere condoleante pentru viitoarele persoane care vor fi descotorosite in viitorul apropiat.

si tocmai voi.cine se putea gandi?nimeni.persoanele la care ma asteptam cel mai putin, pe care le credeam incapabile de a face asa ceva.dar asta e.nu-mi mai obosesc mintea cu voi.voi, care nu meritati absolut nimic in momentul de fata, si sincer.. nu's prea sigura ca ati meritat ceva VREODATA!

PS:adio "voi"!

my lover's gone.

si-a pus usor capul pe birou si o imensitate de particule a inceput sa se invarta in jurul ei. a ametit, si brusc, a tresarit, cuprinsa de o ceata densa care ii intuneca si mai mult privirea. era ca o funingine presarata timpuriu, care o oprea din mers, care o obliga sa mai astepte, sa aiba rabdare.uda dincolo de piele, de ploaia care nu avea de gand sa se opreasca, s-a gandit sa deschida geamul si sa asculte in liniste, picaturile de ploaie care, nestingherite, gadilau pamantul.

ii era frig, vantul ii ridica usor simturile. o convingeau din ce in ce mai mult ca exista, ca e in siguranta, ca o sa atipeasca din nou lipita de calorifer.ca o sa-si dea seama ca a fost doar un vis, un vis palpabil, un vis real.
usor usor, zilele luau sfarsit in pas alert.totusi, ii placea sa vada cum apune soarele, care se lasa indus in eroare de norii care tot timpul trebuiau sa devina o piedica pentru el.nu-l lasau niciodata sa emane caldura, si sa lumineze pamantul.

timpul trecuse repede, ploaia luase sfarsit, iar ea, neclintita, adormise lipita de calorifer..

Never thought you'd fuck with my brain.

un remediu.da asta e exact ce cauti.in interior te simti fara vlaga, supta de puterea infinutului.te simti ca o stafida uscata, aruncata, singura.in exterior, preferi sa nu-ti arati fata de stafida ofilita.incerci sa te obisnuiesti cu tot ce se invarte in jurul tau.lucrurile care vin de la sine, pe care nu le poti opri din drumul lor.

atunci cand esti sigur pe tine, esti sigur ca poti sa treci peste, esti sigur ca te poti indrepta spre alte orizonturi.poti lasa in urma tot, si sa treci la stadiul urmator.oh, din pacate te-ai blocat intre etaje.intre neputinta si speranta.

ce simti in interior este o emotie puternica, o furie amestecata cu niste idealuri pierdute in vant?nu.nu poti sa gasesti remediul.zilele astea de tortura parca nu se mai termina.

ok, ai fi vrut sa nu se intample asa.dar acum ce mai conteaza?esti asa de fraier incat ai cazut din nou.nu puteai sa te uiti in jurul tau si sa opresti caderea?nu puteai sa tii ochii mai deschisi, sa realizezi pe unde calci, sa realizezi spre ce prapastie te indrepti?

probabil daca ai fi intr-un vis, actiunea ar continua, doar ca n-ai simti nimic.cred ca ar fi mult mai usor sa fi intr-un vis.dar nu, nu suntem intr-un vis, desi ne-am dori sa fim.e realitateaaa puraaaa.trezeste-teeee!

iti dai seama de greselile tale.le repari, dar nu de tot.goluri ramase..urmari..toate isi pun amprenta asupra deciziilor tale.continui sa speri la ceva mai bun.la ceva mai real.la ceva mai posibil..

every you every me - placebo

what i said last, i didn't mean.

as vrea sa plutesc.sa simt ca nu pot face diferenta dintre realitate si vis.sa ma arunc in gol.sa ma infioare cu imensitatea din interiorul lui.sa simt ca e langa mine, pretutindeni.

as vrea sa simt ca ma cunoaste.ca stie cine sunt.ca imi stie limitele.ca stie cum sa ma ameteasca pana sa nu mai stiu de mine.

as vrea sa ma asculte, oricat de mult as vorbi.sa confirme, intelegator.sa ma tina in brate si sa-mi spuna cat de mult ma iubeste.

as vrea sa fiu motivul pentru care zilele i se par atat de lungi, interminabile.

as vrea sa ma tina de mana, as vrea sa fim impreuna, as vrea sa.. !

Play Crack The Sky - Brand New