sâmbătă, 14 februarie 2009

Basically, I wish that you loved me.


Si intr-un final tot aici ajungea de fiecare data.Pentru ca se simtea singura si pentru ca inca alerga pe aleea spre casa, ignorand vantul care batea cu putere din fata.Pentru ca ii era dor de vremurile vechi cand era doar o persoana obisnuita care nu cerea mai mult de un prieten care sa o asculte si care sa-i dea sfaturi in micile ei probleme adolescentine care interveneau si care nu ii dadeau mari batai de cap.

Pentru ca atunci putea sa zambeasca cu usurinta si se putea uita la soare fara sa se strambe.Pentru ca erau atatea chestii pe care doar ea le stia. Unele chestii pe care lui nu i le putea spune..desi asta intentiona de mult timp.Deja era obisnuita.Tot ce simtea si tot ce auzea ii era familiar.Pentru ca asta se repeta in nenumarate randuri.

Si ajungea acasa infrigurata, isi arunca cu un aer nepasator hainele in dulap si plangea.Asta era singura modalitate de a o lua de la capat, deoarece in mintea ei era o harababura totala si nu isi putea pune in ordine gandurile.Pentru ca niciodata nu se gandea ca lucrurile o sa se schimbe atat de radical.Ea nu isi dorea asta.Chiar si atunci cand isi lua ramas bun de la el..Il saruta scurt si subtil..pentru ca in privirea lui i se citea clar indiferenta si nu vroia sa-l trezeasca ea din nepasarea lui, nu vroia sa-l oblige sa faca ceva.Ea tot ce isi dorea era sa ii spuna de ce facea toate lucrurile astea.Pentru ca stia ca orice incercare de al mai intreba ceva nu aducea niciun rezultat, ba chiar mai mult lucrurile deveneau si mai intunecate in mintea ei.Pentru ca se uita la el desi stia ca e insistenta.Pentru ca ea inca il iubeste.Desi el, nu stie sigur, daca o mai iubeste sau daca a iubit-o vreodata.



09 - Asta ramane in istorie - Chester

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu